Camerele de supraveghere video in trafic

Camerele video pentru supravegherea traficului reprezinta o utilizare inovatoare si extrem de functionala din punct de vedere tehnologic. Acestea sunt amplasate deseori deasupra semafoarelor, de-a lungul drumurilor si intersectiilor aglomerate ori a autostrazilor, in scopul de monitoriza indeaproape traficul.

Avantajele camerelor de supraveghere in trafic

Camerele video de supraveghere de la sdsmag.ro pot fi un real ajutor pentru soferi. Amplasate in puncte comune ale strazilor, autostrazilor si a arterelor principale ale oraselor, acestea pot clarifica producerea unui accident, a unui jaf sau a unei crime. De asemenea, sunt la fel de folositoare si pentru televiziune, care, in urma difuzarii video-urilor, pot ajuta la solutionarea unor cazuri sau pot avea rol informativ asupra cetatenilor. In mod normal, fluxurile de trafic nu variaza mult de la o zi la alta, dar in cazul unui accident grav sau a unei alerte de trafic, aceste mici dispozitive inteligente pot fi extrem de valoroase.

Date importante

Aceste camere supraveghere ale traficului, care monitorizeaza pur si simplu fluxurile de masini pe drumurile publice si arterele majore ale oraselor sunt adesea mentinute de catre departamentele de stat. Impreuna cu monitorizarea drumurilor sau a traficului pentru accidente, imaginile de la aceste camere de supraveghere sunt influente si pentru luarea deciziilor privind dezvoltarea de drumuri si poduri in viitor. In functie de cat de aglomerate pot fi unele strazi in anumite intervale din zi sau noapte, se pot construi alternative pentru a ajuta la decongestionarea traficului.

Punerea in aplicare a legilor

Aparatele utilizate pentru asigurarea respectarii vitezei si a semafoarelor sunt la fel de eficiente ca si in celelalte cazuri. De cele mai multe ori acestea  pot oferi dovezi clare de incalcare a legislatiei, fie ca este vorba de cea rutiera sau de oricare alta natura.

Incurajarea conducerii in conditii de siguranta

Camerele de supraveghere vizibil postate in intersectii pot incuraja obiceiurile de conducere in siguranta si descuraja incalcarile legislatiei rutiere in vigoare.

Pichi

Era o zi oarecare de vara in care in sfarsit plouase torential pentru a mai amagi setea pamantului uscat. Bunicul copilului se intorcea de la camp. Nimic deosebit pana acum, acest lucru se petrecea zilnic. Dar acea zi avea sa fie altfel, avea sa ramana intiparita in mintea copilului. 

Bunicul tinea ceva in causul palmelor sale mari, ce se continuau cu degete lungi, groase si aspre, deformate din cauza muncii. Era un contrast ciudat intre pumnii puternici, nodurosi ce exprimau mai degraba forta bruta, si grija cu care acestia erau inclestati ca sa nu striveasca puiul de pasare pe care-l adaposteau. Era un pui de vrabie pe care-l gasise pe marginea drumului probabil ratacit. Nu putea sa zboare. Era ud. De-o parte si de alta a ciocului avea urme de cas. Era prea mic sa poata zbura. Ochii copilului scaparau de emotie. Bucuria ii insufletea inima mica facand-o sa bata mai tare. Isi dorea de mult sa aiba o mica fiinta pe care sa o iubeasca si sa o ingrijeasca. Puiul de vrabie era al lui acum, ii va da de mancare, iar acesta il va asculta. Il cuprinse in palmele lui micute, cu piele neteda si moale. Puiul protesta ciupindu-l de degete. Din cauza durerii il scapa. Inima-i batea puternic crezand ca l-a scapat pentru totdeauna, dar puiul nu putea sa zboare. Si lui ii batea inima cu putere, dar de frica. L-a prins iar, cu mai multa bagare de seama. L-a dus in casa, pe holul din spate, care nu era intens circulat si l-a inchis sub un ciur. Ii dadea apa si malai ud, doar “vrabia malai viseaza.” Asa l-a tinut inchis un timp, poate cateva zile sau o saptamana. La un moment dat s-a gandit ca poate ar vrea sa zboare, poate s-a plictisit sa stea mereu inchis. Dar nu, nu avea sa-l elibereze de tot! Era vrabia lui. Asa ca i-a dat drumul intr-o camera. Poate manata de frica, poate insetata dupa libertate, pasarea s-a repezit cu nesat in gol. A batut naprasnic si des din aripile mici, lasand sa se auda apasat: zbirrrr! Dar pasarea nu stia ce era aceea o casa, o camera, pereti sau fereastra. Cum a zarit lumina zilei patrunzand prin sticla ferestrei s-a repezit intr-acolo izbindu-se puternic de suprafata transparenta si dura. O data si inca o data, intr-o zbatere isterica, neputincioasa catre libertate, pana cand s-a prabusit deodata pe dusumeaua tare. Copilul s-a grabit sa o ia in brate. Nu se gandise ca pasarea va reactiona asa. Credea ca se obisnuise cu el, va zbura putin si gata… se va intoarce. Ii cuprinse trupul mic cu palma sa. Era moale si fara viata. Zadarnic il mangaia capul cu degetul aratator, zadarnic ii curgeau lacrimi pe obrajii rotunzi. Nu mai era… Nu-l mai aduse inapoi. De unde avea sa stie el ca se va intampla asa? Tare rau ii parea pentru puiul de vrabie! Dar degeaba. Puiul ce vina avuse? Si el era tot un biet copil care invata despre viata. Ii parea rau… tare rau. 

Mai bine i-ar fi dat drumul de la bun inceput, dar si asa l-ar fi putut manca vreo pisica, doar nu putea sa zboare. Sau daca l-ar fi pastrat pana se facea mai maricut si apoi l-ar fi eliberat? Poate ca ar fi fost mai bine asa, dar acum era prea tarziu pentru regrete. Ii inveli trupul tare, inert, cu multa grija intr-o batista si-l ingropa la radacina unui pom. Ii parea tare rau pentru ce facuse…