Ce este adevărul? Dacă vei căuta în dex definiţia adevărului vei găsi că este, printre altele, “o oglindire fidelă a realităţii obiective”.
În istorie mulţi s-au sacrificat pentru a apăra ideea de adevar, pentru a apăra ceea ce ei considerau a fi sacru, pentru ca faptele să fie relatate întocmai iar adevărul să trimfe dincolo de orice împrejurare. E adevărat, există unele gafe şi în istoria noastră, ca popor, mici ocolişuri de la adevăr. În istoria ştiinţei au existat numeroase afirmaţii considerate adevărate la momentul respectiv dar care, ulterior s-au dovedit a fi false. Nimeni nu deţine adevărul absolut. Poate nici nu îl vom cunoaşte vreodată. Ne bazam pe raportul cunoaştere/dovadă: “dacă văd ceva în faţă că există atunci el există”. În filosofie, adevărul a cunoscut o mare diversitate de interpretări. Fiecare filozof a venit cu o altă perspectiva asupra adevărului, încât dacă stai să iei fiecare abordare în parte vei realiza că adevarul este relativ. Ceea ce tu consideri a fi adevărat, o alta persoană poate considera a fi fals. Am purtat o discuţie tare interesantă cu tatăl meu pe acest subiect.Din ea am dedus că există o multitudine de adevăruri. De fapt, el este vinovat pentru acest articol. Mi-a spus că, omul trebuie să se afle mereu în căutarea adevărului. Nu sunt mulţi cei care caută să cunoască adevărul. S-au subţiat semnificativ rândurile celor care au curajul să spună adevărul, indiferent de situaţie şi nu se ascund în spatele unor şiretlicuri. Oare a devenit minciuna a doua noastră natură? Ne e cumva atât de uşor să minţim încat o facem fără să clipim? Sau poate nici nu ştim că o facem? De multe ori ne minţim şi pe noi înşine. Ne minţim când ne spunem că problemele vor trece de la sine, când ne spunem că relaţia pe care o avem este perfectă,că jobul pe care îl avem este pe măsura aşteptărilor noastre. Până şi faptul că tainuim adevărul , poate fi considerat o minciună. Să nu mai vorbesc de micile minciuni pe care ni le spunem zilnic unii altora, plecând chiar de la simpla întrebare “ce faci?” şi răspunsul condiţionat “bine”.
Veşnica întrebare rămâne însă”: “E mai bine să spui adevărul, ştiind că răneşti pe cineva făcând asta, sau e mai bine să minţi? ”Ne învârtim în jurul cozii, cum s-ar spune, pe acest subiect. E la fel ca celebra întrebare cu oul şi găina. Te las în căutarea adevărului, ai grijă să nu te pierzi pe drum.