Imi amintesc si acum cand am fost pentru prima oara la bunicii mei, in vizita cu fii-mea. A fost un rasfat total pentru ea!
Am plecat vineri seara cu masina cu tata, iar ea ca o cucoana ce e, admira tot ce se poate admira de un copil de aproape 3 luni. Si cum era normal a adormit, ca de, ii place in masina, in carucior, tot ce are roti. Am ajuns seara pe la 21.00, iar tata, evident ca s-a oprit pe la toate portile, sa se laude cu nepoata-sa. Iar ea saraca, nu stia ce sa faca inconjurata de atatia oameni. Am ajuns intr-un final si la casa bunicii mele, cand colo ce sa vezi? Toate neamurile ne asteptau la poarta, de parca venea cel mai important om al lumii in satul lor. Mama, repede, repede sa o ia in brate, ca doar n-o vazuse de 2 saptamani. Bunica mea, a inceput sa planga, amintindu-si de mine copil. Matusile mele, toate se minunau de cat de grasuta e, si cat de mare. Ne-am instalat in casa matusei mele, iar pentru D. a fost o bucurie enorma, fiindca in sfarsit dormea cu mami. Acasa stia ca nu are voie, decat in cazuri exceptionale. Asa ca pitica mea, dormea pe jumate de pat, iar eu, in fiecare dimineata ma trezeam anchilozata.
Sambata toata ziua, a fost tinuta in brate, rasfatata de toti si toate, pupata. Asa macar am avut si eu timp sa ma mai relaxez. Duminica dimineata, am purces spre casa, bineinteles, mama tinand-o in brate si vorbindu-i tot drumul. A fost un week-end frumos, insa nu l-as repeta acum cu a doua pice, dupa ce se va naste. Voi astepta sa mai creasca pitica, sa poata fugi prin curte. De ce nu l-as repta? Fiindca toata lumea ma bombarda cu indicatii, si am ajuns acasa obosita psihis. Ca de ce ii dau atata de des sa pape, ca de ce papa asa mult, ca de ce fac asta, de ce fac ailalta?
In concluzie, la anul vom mai merge sa stam in week-end. Pana atunci vizite scurte.