De ceva timp ma lupt cu prietenul meu sa ne luam un iepure. Inca nu am reusit sa-l conving. Poate poate reusesc. Recent m-a rugat o colega sa am grija de papagalul ei, datorita faptului ca pleca in concediu. Am avut grija o saptmama. Cand a venit sa-l ia am fost trista, ma obisnuisem cu el si nu vroiam sa i-l dau. Deja faceam scenarii strainii ca o sa ramana in tara respectiva, ca o sa stea acolo toata viata si o sa-mi ramana mie. Sau ma gandeam ca poate nu vrea sa-l mai ia ca nu-i mai trebuie. Nu a fost asa. A venit l-a luat iar papagalul m-a uitat. Nu-i nimic. O sa am animalutul meu de companie. Un iepure vreau. E tacut, nu trebuie plimbat, mananca ieftin, nu lasa mult par si nu se urca pe masa din bucatarie. E animalul perfect. E si frumusel si poate reusesc sa-l invat si cateva scheme. Inca sunt in tratative, iar daca nu o sa vrea sa-mi ia el o sa spun ca l-am primit. L-am primit subit pe strada si nu am putut sa-l refuz. Persoana respectiva mi l-a pus in brate si a fugit. Sper sa mearga.
Ideea este ca animalele de companie, in special cainii te inteleg altfel. Sunt alaturi de tine indiferent de situatie, mereu vor fi acolo, mereu te vor sprijini si te vor face sa razi.
Exista chiar dovezi stiintifice ca animalele de companie, cainii in special, la contactul cu ei, in momentul in care ii mangaiem, in organismul nostru se elibereaza anumiti hormoni, serotonina, hormonul fericirii. De aceea mereu suntem fericita cand mangaiem un caine sau mancam ciocolata. Acelasi efect este si cu ciocolata.
Exista insa si oameni care isi iau animale de companie doar de fita. Nu pentru ca ii intereseaza in mod extraordinar ci doar asa de ochii lumii. Aici sunt vedetele.
Cele mai multe animale de companie se gasesc insa la batrani. Majoritatea au cate un catel, de talie mica, cu aceeasi figura ca si stapanul. Ei mereu au un caine sau o pisica pe care o ingrijesc. Isi dedica timpul lor. Neavand ce face cresc un animal de companie.
Vecinul din fata are un caine mic, un pechinez cred, foarte mic e, dar este un caine atat de afurisit. Desi este asa mic imi este frica de el. Nu exista moment in care nu ma latra sau ma apuca de pantalon.
Indiferent de ce animal de companie am avea, trebuie sa-l ingijim corespunzator, sa nu ne batem joc de el, sa-i oferim afectiune, hrana, adapost.
Desi spunem ca este doar un animal, totusi undeva pe acolo exista un suflet, fie mic in cazul papagalilor si mai macare a cainilor, care simte, sufera sau se bucura.
Cum cainii imediat isi arata orice emotie, fie ca este de bucurie sau tristete, fie ca se simte certat sau plictisit, asa si noi trebuie sa le oferim atentia necesara.
Nu trebuie doar sa ii plimbam doar pentru a bifa, trebuie sa ne dorim sa ii plimbam chiar si pe ploaie sau iarna pe zapada.