Ma gandesc adesea cat de repede se scurge timpul… E sfarsit de
Martie. Ieri-alaltaieri, era vara si hoinaream fara sa am o destinatie
precisa. Debusolata, trista…si totusi afisam un zambet larg… Si-asa au
trecut si trec lunile…august,septembrie,octombrie… asa s-a dus
februarie,martie… Mi-am facut o rutina, pe care o respect cu sfintenie.
Ma trezeste aceeasi melodie in fiecare dimineata… beau acelasi tip de
cafea si plec la scoala… ma acapareaza aceleasi amintiri, sunt nevoita
sa impart acelasi “acoperis” cu cei ce mi-au facut rau, ma intorc acasa,
ma-nchid cu orele in baie, si uneori atipesc in apa fierbinte… In
timpul liber care imi mai ramane,dupa ce-mi duc la indeplinire sarcinile
scolare si “casnice”… m-asez in fata calcularorului si scriu…aici,pe
blog! Rasfoiesc prin foldere,prin amintiri…gandurile nu-mi dau
pace…si-asa se naste un nou articol!
Asta numai si numai cand desteptul de la 2 nu polueaza fonic cu melodiile care-mi plac mie…si culmea,lui nu! 
Da` las` ca vine vara…scriu in aer liber! 
Da` las` ca vine vara…scriu in aer liber! 
Si fiecare seara se incheie cu acelasi autoindemn “Sunt bine!”…