Uneori, pur şi simplu, ţi se întâmplă să te simti captiv în propria ta viata. Şi cazi pe gânduri, încercând să găseşti o soluţie la toate problemele care te macină, însă, din pacate, nu e ca la matematică, când puteai să tragi cu ochiul la pagina de răspunsuri de la finalul cărţii şi să intuieşti cumva o modalitate de a ajunge către acel rezultat. Aici nu putem să vorbim despre scurtături pentru că nu putem arunca un ochi în viitor pentru a vedea dacă frământările noastre de acum au vreun rost. Nu putem să ştim ce urmează, care este rezultatul final. Suntem doar noi şi grijile noastre zilnice, acum, în prezent.
E una din acele zile, în care, pur şi simplu, mă întreb în ce direcţie mă va purta viaţa. E una din acele zile în care mă simt revoltată pentru că am momente de genul asta, care îmi perturbă pacea interioară.În care latura mea pozitivă se luptă, cu răutatea pe care o vede în jur, pentru a nu fi înghiţită cu totul. Aş vrea ca ţara în care trăiesc să îmi ofere mai multe şanse de a-mi dezvolta potenţialul, de a-mi împlini visele, de a-mi bucura sufletul şi mintea. Parcă nu mai e loc pentru cei care sunt cinstiţi, parcă nu mai e loc pentru cei educati, cu bun simţ. E loc pentru cei “şmecheri”, pentru cei cu “pile” şi relaţii, pentru cei care ştiu să se umilească pentru un post, însa nu ştiu ce înseamna să fii umil. Ca popor am uitat să fim uniţi, să ne sprijinim unii pe alţii, nu să formam din cei din jur o scară pentru a urca mai sus.Am uitat să fim demni , am uitat să fim oameni. Ne privim cu indiferenţă. Daca ai vedea un bătrân plângând în centrul oraşului, te-ai opri oare să-l întrebi de ce plange? Dacă îl poţi ajuta cu ceva? Multi cred că nici nu l-ar observa, în graba lor de oameni importanţi, cu funcţii importante .
Spre ce ne grăbim atât de tare încât nu mai avem timp să observam detaliile care fac diferenţa, lucrurile mărunte, oamenii din jur. Ştiu, timpul costă bani în ziua de astăzi, însă ai câştiga ceva mai de preţ dacă te-ai opri măcar pentru un minut să intinzi o mână unui om care iţi cere ajutorul. În una din aceste zile ştiu că voi putea face mai multe, decât fac acum, pentru a schimba în bine lumea în care trăiesc. Ştiu că sunt o idealistă, dar cred cu tărie că, fiecare dintre noi, poate face o diferenţă, în felul său. Dacă ne pasam responsabilitatea uni altora nu vom reuşii să construim nimic care să ţină peste ani. Aşa că, începe chiar cu tine, începe chiar acum.