Recent, un bun prieten de al meu, impreuna cu cativa colegi de la facultatea de Stiinte Sociale a realizat un experiment foarte interesant. Numele prietenului meu este Alex, el este student in ultimul an la aceeasi facultate. De cand in cunosc il stiu pasionat de tot ce inseamna comportamentul social si alte fenomene ce tin de acesta. De aceea nu am fost deloc surprinsa in legatura cu aceasta noua realizare. Experimentul in sine mi s-a parut unul interesant, despre care, cred eu, merita sa auda cat mai multa lume.
Alex, impreuna cu colegii lui, au avut un plan de actiune cam asa: unul dintre tineri mergea pe strada si intentionat lasa sa cada din buzunarul din spate al pantalonilor portofelul (ceea ce ar fi parut intamplator celorlati oameni care mergeau pe strada). Un alt prieten filma intreaga intamplare de unde nu putea fi vazut. Trebuie sa recunosc ca baietii chiar au fost ingeniosi si sunt, pe langa toate, buni actori.
Cum au reactionat oamenii pe strada? Diferit, cei mai multi i-au atras atentia la portofel, nimeni nu a ridicat portofelul de jos pentru a-l pastra. Insa, tinerii au observat ca atunci cand un singur om mergea pe strada in spatele lui Alex sau alti indivizi erau mult mai indepartati, acestia erau mai receptivi si in 99% din cazuri ii intorceau portofelul. Atunci, insa, cand strada era mai aglomerata, pe langa portofel puteau sa treaca vreo 3-5 oameni, pana cand unul sa-l ridice si sa i-l intoarca lui Alex.
Care este concluzia acestui mic experiment ? Baietii au demonstrat o alta teorie de comportament social, aceasta consta in dispersarea responsabilitatii. Atunci cand sunt mai multi oameni si asista la o intamplare, ezita sa ia atitudine, lasand aceasta initiativa pe seama celorlalti : « Pot sa o fac altii, de ce sa o fac eu? ».
Sincer, mi se pare ingrozitor acest comportament. Desigur, cazul cu baietii si portofelul a fost, probabil, unul minor, insa, aceasta teorie a fost confirmata de situatii mult mai grave, de exemplu de un omor care a avut loc in curtea unui bloc in SUA, chiar in mijlocul zilei, si curtea era plina cu oameni, insa nimeni nu a luat atitudine.
Nu trebuie sa amanam momentul actiunii cand vedem ca se intampla ceva cu un om pe care-l putem ajuta. Sa nu lasam aceasta sarcina pentru ceilalti care ne inconjoara, pentru ca ei pot gandi la fel ca noi si atunci, cazurile probabile, urate sau tragice, care pot fi prevenite, devin realitate.