Tabiet

La prima ora din zi, atunci cind apare pe cer Soarele, ca un glob de aur, imi place sa ies pe terasa cu vedere la mare, sa ma delectez privind lumea si oamenii, ascultind valurile, pasarelele, respirind briza marii, traind cu adevarat, cum se mai zice, dupa o noapte chinuita de vise si spaime. Nu stiu cit voi mai avea acest privilegiu ( rezervat zeilor!) asa ca profit din plin de ceea ce imi ofera viata aceasta superba de nabab, chiar daca stau cu sabia lui Damocles deasupra capului, gata oricind sa-mi reteze gitul ca la un porumbel. N-am sa inteleg niciodata de ce unii oamenii se nasc primind totul de pomana, iar altii nimic. Daca as fi avut si eu banii lui Peste, probabil ca as fi stat linistit prin locurile acestea pina la sfirsitul vietii. Numai ca situatia mea difera putin. Eu a trebuit sa fac rost de banii ! E drept ca n-am furat, n-am dat in cap la nimeni, am vindut niste ponturi, atit. N-am pagubit pe nimeni, cum spun blestematii astia de procurori! Invidia e mare! Bine, o sa ma aresteze! N-au decit! Oricum ramin cu banii!