Vacante

Nu o data in timpul vacantelor mele studentesti ( pierdute in negura amintirilor! ), imi rotunjeam veniturile muncind ( sau facindndu-ma ca muncesc!). Gaseam tot felul de job-uri prin ziare sau pe internet, iar uneori le accesam in corpore. Ultima data ( tin inca minte!) ajunsesem distribuitor la o fabrica de piine. Conditia pusa de angajator era sa fac trei curse pe zi sau sa distribui o mie de piini ( in masina incapeau circa patrusute! ), indiferent de numarul de curse. Mi s-a parut corect. In prima zi ( pe care n-am s-o uit niciodata!) niste baieti mi-au incarcat masina la capacitate, am alimentat la un Peco din apropiere si am pornit. La nici zece kilometri distanta ma opresta Politia pentru trecere pe rosu, imi ridica permisul si-mi aplica o amenda cit salariu meu pe doua luni pline. Proba, inregistrata pe radar, era zdrobitoare. Am plecat mai departe, ajungind la primul magazin. Descarcarea piinii s-a dovedit mai anevoioasa decit imi imaginasem. O lada incarcata cu piine cintarea vreo patruzeci de kilograme, prea mult pentu constitutia mea ( de sfrijit, cum eram pe atunci!), dar am inghitit in sec, suparat inca pe intreaga Politie Romana. Din cauza oboselii, stresului, prostiei mele ( ca sa nu zic mai mult!) livrasem cu vreo suta de piini „peste”, ceea ce aveam sa constat la ultimul beneficiar. Alta „gaura” in bugetul meu, adaugata la pierderea portofelului, in timpul muncii, si insultelor unui badaran, pe care era sa-l calc ( din neatentie!). Si ca dezastru sa fie total, pierderea incasarilor ( constatata chiar pe rampa de unde incarcasem!), fusese „ cireasa de pe tort”, care-mi taiase cheful sa mai fac distributie, disparind in intuneric ( cu paguba cu tot!).